Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU kerítés, sövény; környék
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encadrement)
1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bougainvillée)
1. plantă decorativă arbustivă grimpantă, din America de Sud, cu frunze persistente şi flori înconjurate de trei bractee colorate în roşu violaceu, cultivată pentru ornarea faţadelor caselor sau pe ziduri de împrejmuire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. claire-voie)
1. împrejmuire cu grilaj; grilaj cu şipci; planşeu din grinzi cu interspaţii.
2. (arhit.) balustradă exterioară de piatră; partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărţite numai prin menouri ori colonete, formau un etaj ajurat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enclusure)
1. împrejmuire a terenurilor agricole obşteşti, în scopul transformării lor în păşuni, în Anglia, în sec. XV-XVIII.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grillage)
1. împrejmuire din panouri de vergele metalice sau de lemn, ori din plasă de sârmă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (împrejur + suf. -ime)
1. locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire.