Dictionar

Rezultate secundare (împrejurare,):

Acţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. actionner)

1. intr. a întreprinde o acţiune.

2. a se comporta într-o anumită împrejurare.

3. tr. a pune în mişcare un sistem, utilaje etc.

4. a ~ în justiţie = a da (pe cineva) în judecată.


Adversitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adversité, lat. adversitas)

1. împrejurare potrivnică; dificultate.


Caz

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. casus, fr. cas)

1. împrejurare, situaţie, circumstanţă.

2. ~ de conştiinţă = împrejurare în care cineva este silit procedeze altfel decât îi dictează conştiinţa.

3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calităţile, meritele cuiva.

4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).

5. (med.) individ care reprezintă o situaţie exemplară.

6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcţii sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui şi numeralului.


Circumstanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonstance, lat. circumstantia)

1. împrejurare în care are loc un fapt.

2. ocazie, conjunctură.

3. de ~ = de formă, de ochii lumii.


Circumstanţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. circonstanciel)

1. care depinde de o circumstanţă.

2. complement ~ (şi s. n.) = complement care arată împrejurarea în care se desfăşoară acţiunea verbului; propoziţie (şi s. f.) = propoziţie subordonată cu funcţie de complement circumstanţial al unui verb din regentă.


Condiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condition, lat. conditio)

1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariţia unui fenomen.

2. (biol.) ~ţii de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate trăiască organismele.

3. clauză (a unei înţelegeri, a unei convenţii).

4. (jur.) eveniment viitor şi nesigur de care depinde naşterea sau stingerea unui drept.

5. situaţie socială a cuiva.

6. ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv.