Rezultate secundare (împreuna,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (împreuna)
1. acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei.
2. unire.
3. (învechit) întâlnire, adunare.
4. împerechere (a două ființe de sex opus).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. împreuna)
1. îmbinat, reunit, unit, strâns la un loc.
2. care săvârșește actul sexual.
3. care s-a întâlnit cu cineva.
4. (înv) întâmpinat.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU hozzácsatolt; egyesített
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)
1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.
2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoupler)
1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accouplage)
1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aglutina)
2. alipire, împreunare prin alipire.
3. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor şi a altor celule.
4. (lingv.) alipire şi a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. allier)
1. refl. a se uni printr-un tratat de alianţă.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. ambo „doi, amândoi”)
1. „amândoi, împreună, dublu”.