OK
X
autorizație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autorisation)
1.
permisiune
(dată
de
o
autoritate);
împuternicire.
2.
înscris
care
dovedește
o
împuternicire.
delegație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. délégation, lat. delegatio)
1.
împuternicire
de
a
acționa
într-un
anumit
fel
în
numele
cuiva.
2.
act
prin
care
cineva
este
desemnat
ca
delegat.
3.
grup
de
persoane
împuternicit
cu
o
misiune
specială.
învestire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (învesti)
1.
acțiunea
de
a
învesti.
2.
împuternicire
dată
cuiva
pentru
exercitarea
unui
drept,
a
unei
autorități
etc.
3.
confirmare
într-o
demnitate.
mandat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mandat, germ. Mandat)
1.
împuternicire
dată
cuiva
de
către
o
persoană
sau
o
autoritate
de
a
vorbi
ori
de
a
lucra
în
numele
său.
2.
teritoriu
sub
~
=
formă
de
administrare
a
fostelor
colonii,
încredințate
după
primul
război
mondial
spre
administrare
altor
state.
3.
funcție,
putere
pe
care
o
deține
un
membru
ales
de
o
adunare.
4.
act
procedural
prin
care
cineva
este
chemat
în
fața
justiției
sau
încarcerat.
5.
ordin
de
plată
dat
de
un
deponent
de
fonduri
depozitarului
său.
6.
~
poștal
=
formular-tip
pentru
expedierea
banilor
prin
poștă.
procură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Procura)
1.
împuternicire
scrisă,
legalizată,
prin
care
cineva
poate
acționa
în
numele
altcuiva;
mandat.
credențional
Parte de vorbire:
s.n. (învechit)
Etimologie: (necunoscută)
1.
document
prin
care
deputatul
sinodului
își
mărturisea
credința;
mandat
de
membru
al
sinodului.
2.
(Marea
Unire
din
1918)
listă
cu
numele
delegaților
trimiși
de
o
circumscripție
electorală;
împuternicire,
mandat.