Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înălța + -tură)
1. ridicătură (de pământ); colină, deal, înălțime, movilă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. agger)
1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.
2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. bandiera)
1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Empore)
1. galerie sau tribună înălțată deasupra navelor laterale ale unei biserici.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exultance)
1. actul sau condiția de a simți o bucurie înălțătoare; mare bucurie pentru un succes, o victorie et cetera; exultaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pinacle, lat. pinnaculum)
1. partea cea mai înaltă a unui edificiu.
2. coronamentul unui contrafort.
3. element de construcţie, piramidală sau conică alungită, care echilibrează unele piese în consolă.
4. formă înălţată dintr-o rocă dură, cu marginile abrupte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. plateau)
1. șes în regiunea înaltă a dealurilor sau a munților; podiș.
2. ~ continental = porțiune de teritoriu sub mare, în continuarea solului, până la adâncimea de 200 m.
3. câmp de instrucție și exerciții militare.
4. suprafață (netedă) pe o porțiune mai înălțată a unei formații anatomice.
5. incintă a unui studio cinematografic pentru turnarea filmelor.
6. piesă metalică plană pe care se fixează piese pentru prelucrare.
7. farfurie, tavă mare pentru servit mâncăruri și prăjituri.