înălbire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. înălbi)

1. acțiunea de a (se) înălbi și rezultatul ei; înălbit.
2. albinism, depigmentare, etiolare.
3. (bot.) albirea sau panașarea patologică a unor organe din cauza lipsei, a insuficienței sau a alterării clorofilei.
4. (hort.) creștere forțată a unor legume la întuneric pentru a obține frunze și pețioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală.

înălbitor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (înălbi + -tor)

1. substanță folosită pentru albire și curățarea rufelor în procesul de spălare.

apretură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Appretur)

1. operațiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil.
2. secție, instalație unde se fac asemenea operații.

holendru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Holländer)

1. element de legătură a două conducte, constând dintr-o piesă tubulară și una sau două piulițe; racord olandez.
2. mașină folosită la decorticare.
3. nume dat unor instalații de rafinare, de înălbire etc. mai ales din industria hârtiei.

înălbire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. înălbi)

1. acțiunea de a (se) înălbi și rezultatul ei; înălbit.
2. albinism, depigmentare, etiolare.
3. (bot.) albirea sau panașarea patologică a unor organe din cauza lipsei, a insuficienței sau a alterării clorofilei.
4. (hort.) creștere forțată a unor legume la întuneric pentru a obține frunze și pețioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală.

ghilitoare

Parte de vorbire:  s.f. (înv., reg.)  
Etimologie: (ghili + -toare)

1. locul unde se înălbește pânza; înălbitoare.
2. femeie care se ocupă cu spălatul rufelor; spălătoreasă.

ghili

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (ucr. билити)

1. a înălbi o pânză prin înmuierea în apă și întinderea repetată la soare.
2. (var.) a bili.