Rezultate secundare (înşela,):
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (înșela + /ă/cios)
1. ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău; diavol, (înv.) înșelător.
Parte de vorbire: adj. (înv., reg.)
Origine: (înșela + /ă/cios)
1. care induce în eroare și abuzează de buna-credință a cuiva; înșelător.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (înșela + -ător)
1. I. care induce în eroare, care înșală; iluzoriu, deluzoriu.
2. care abuzează de buna-credință a cuiva; care amăgește, amăgitor.
3. II. persoană necinstită, care trăiește din înșelătorii; escroc, pungaș.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (înșelător + -ește)
1. într-un mod înșelător; ca înșelătorii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înșelător + -ie)
1. atitudine, purtare, faptă a celui care înșală; inducere în eroare; (prin ext.) escrocherie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)
1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apparence, lat. apparentia)
1. înfăţişare, manifestare exterioară evidentă, uneori înşelătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attrape)
1. aparenţă înşelătoare; păcăleală.
2. obiect destinat a înşela prin amuzament.
3. siluetă, manechin pentru atragerea vânatului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bluffer)
1. a intimida, a înşela prin bluf.