înțepenitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (înțepeni + -tură)

1. faptul de a (se) înțepeni; înțepenire.
2. încetare din viață (a unui om); deces.
3. (pop.) piele îngroșată de la genunchii cailor; castană.

ANCHIL(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ankyl/o/-, cf. gr. ankylos)

1. „înțepenire, curbare”.

anchiloza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ankyloser)

1. tr., refl. a căpăta o anchiloză, a (se) înțepeni.
2. (fig.) a deveni greoi.

cadaveric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cadavérique)

1. care se referă la cadavru; care provine de la un cadavru.
2. cu aspect de cadavru.
3. (fiziologie) redoare ~ă = fenomenul de înțepenire progresivă a mușchilor care urmează imediat după moarte; rigor mortis.

fixa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fixer)

1. tr. a face să fie fix; a înțepeni, a întări (undeva).
2. a privi țintă pe cineva sau ceva.
3. a stabili, a hotărî un preț, un termen etc.
4. a dizolva sărurile de argint nedescompuse de lumină de pe un material fotosensibil.
5. a face să intre colorantul într-o fibră textilă, astfel încât el să reziste la spălare, la lumină etc.
6. refl. a se hotărî, a se decide.
7. a se stabili undeva.

imobiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. immobiliser)

1. a pune pe cineva sau ceva în imposibilitatea de a se mișca; a înțepeni.
2. a investi mari disponibilități materiale și bănești într-o întreprindere, într-o afacere, scoțându-le din circuitul normal.

încastra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. encastrer)

1. a înțepeni, a lega fix două corpuri în așa fel încât să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație.