Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (înțelept + -ie)
1. capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor; înțelepciune.
2. cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; înțelepciune.
3. (concret.) spirit de prevedere; înțelepciune.
4. (antonime) (înv.) neînțelepciune, (înv.) neînțelepție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. philosophe, lat. philosophus, gr. philosophos)
1. specialist în filozofie; gânditor.
2. (fig.) înţelept; om echilibrat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. heptad)
2. (antichitate) întâlnirea celor șapte înțelepți ai Greciei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. moderanza)
1. caracter moderat, măsurat al unei acțiuni sau al unui lucru; virtute care duce la păstrarea unei măsuri înțelepte în toate lucrurile; moderație.
2. (antonime) imoderație, (înv.) nemoderanță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (Nestor, n.pr.)
1. bătrân înţelept, înzestrat cu prudenţă şi cu multă experienţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. sapiens)
1. (om) înţelept, doct, savant.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. yogi)
1. adept al filosofiei yoga; cel care practică exerciţii yoga; yoghist.
2. înțelept și ascet hindus care a atins un nivel spiritual înalt, în special prin meditație și yoga.