Dictionar

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăți acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol.
 

acrilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrylique)

1. acid ~ = acid etilic obținut prin oxidarea acroleinei, lichid incolor, cu miros înțepător.
2. (despre produse industriale sintetice) obținut cu ajutorul derivaților acidului acrilic.
 

amoniac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammoniac)

1. gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, înecăcios, combinație a hidrogenului cu azotul.
 

anhidridă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anhydride)

1. substanță anorganică (oxid) care, în combinație cu apa, dă un acid.
2. substanță organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit la fabricarea coloranților, a medicamentelor etc.
 

betel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétel, port. betel)

1. mic arbust tropical, din familia piperaceelor, cu tulpini grimpante cultivat pentru frunzele sale, cu gust înțepător.
 

brom 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brome)

1. metaloid lichid, roșu-brun, cu miros înțepător, foarte toxic.