Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -centèse, cf. gr. kentesis „înțepătură”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. maliziosità)
1. însuşirea de a fi maliţios; înţepătură, răutate; maliţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. notonecta)
1. ploşniţă de baltă, carnivoră, din ordinul heteropterelor, cu înţepătura dureroasă, care înoată pe spate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scorpion, lat. scorpio)
1. insectă tropicală arahnidă, asemănătoare unui răcuşor, cu înţepătură foarte veninoasă.
2. al optulea semn al zodiacului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ustura)
1. acțiunea de a ustura și rezultatul ei.
2. provocare a unei senzații de înțepătură, de urzicare, de arsură; usturat.
3. provocare (prin vorbe caustice, prin răutate) a unei suferințe morale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ustura + -ătură)
1. durere usturătoare, senzație dureroasă de urzicare, de înțepătură sau de arsură; usturime.
2. porțiune a corpului unde se simte senzația de usturime.