aerodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos.

aerofrână

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. aérofrein)

1. (tehnologie) dispozitiv de frânare care utilizează rezistența pe care aerul o opune înaintării; frână aerodinamică.

avangardă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. avant-garde)

1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism.

avanpost

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-poste)

1. element de siguranță înaintat al unei trupe în staționare.

avansa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. avancer)

1. intr. a înainta (într-o direcție); a progresa, a se dezvolta.
2. tr. a înainta, a promova într-un grad, într-o funcție superioară.
3. a da cu anticipație (sume de bani).
4. (fig.) a anticipa (o propunere).

avanti

Parte de vorbire:  interj.  
Etimologie: (it. avanti)

1. (fam.) exprimă o comandă de a înainta sau este o invitație de a intra când cineva bate la ușă; are adesea valoarea unui îndemn; înainte.