OK
X
încântător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (încânta + -tor)
1.
care
încântă;
fermecător.
incantatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incantatoire)
1.
cu
caracter
de
incantație.
admirabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admirable, lat. admirabilis)
1.
vrednic
de
admirat;
încântător,
minunat.
delectabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délectable, lat. delectabilis)
1.
care
delectează,
care
oferă
o
plăcere
intensă
și
rafinată;
plăcut,
agreabil,
încântător.
delicios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délicieux, lat. deliciousus)
1.
deosebit
de
gustos,
savuros.
2.
(fig.)
fermecător,
încântător.
divin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. divin, lat. divinus)
1.
dumnezeiesc;
de
la
zei.
2.
făcut
pentru
preamărirea
lui
Dumnezeu;
bisericesc,
religios.
3.
(fig.)
minunat,
splendid,
încântător.
eden
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éden)
1.
rai,
paradis.
2.
(fig.)
loc
frumos,
încântător.
edenic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. édénique)
1.
paradiziac.
2.
(fig.)
foarte
frumos,
încântător.