Dictionar

Rezultate secundare (încă):

Budincă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. pudding)

1. preparat culinar, din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte, adesea îndulcit, servit la desert.

2. fel de mâncare din legume, brânză, copt în cuptor.


Horincă

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (holercă + palincă)

1. rachiu de proastă calitate; holercă.

2. (sintagmă) ~ îndulcită = țuică îndulcită cu miere sau zahăr.

3. (sintagmă) ~ verde = țuică neîndulcită.


încadra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/encadrer)

1. tr. a pune, a așeza într-un cadru, într-o ramă.

2. a înconjura; a împresura.

3. a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv.

4. (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc.; a insera.

5. a numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare; a înrola.

6. refl. a se integra, a urma linia unei mișcări, a unui ritm de muncă etc.


încadrabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (încadra + -bil)

1. care poate fi încadrat (2).


încadrare

Parte de vorbire: s.
Origine: (încadra)

1. acţiunea de a (se) încadra.

2. (telec.) precizare a unor momente determinate în evoluţia unui fenomen periodic.

3. aşezarea şi potrivirea pe un material textil, pe o hârtie etc. a unor tipare, în scopul decupării.


încadratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. inquadratura)

1. (rar) ramă, cadră.

2. (cinem.) operaţie în selectarea şi delimitarea în spaţiu a zonei corespunzătoare unei imagini dintr-un film.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Ablaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.

2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.

3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.

4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Acalazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.


Acalculie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acalculie)

1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.


Acariot

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. akariote)

1. (biol.) celulă fără nucleu; celulă nenucleată; acariobiont.

2. nucleu neconstituit încă în plasmă celulară.