coliziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collision, lat. collisio)

1. lovire, ciocnire de tendințe, forțe, de interese contrare; conflict.
2. izbire puternică între două corpuri care se mișcă în sensuri opuse.
3. (fig.) încăierare, confruntare.
4. abordaj.
5. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime.

pugilat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pugilat, lat. pugilatus)

1. (ant.) luptă cu pumnii neacoperiți, la jocurile olimpice, premergătoare boxului.
2. bătaie, încăierare cu pumnii.

rix

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rixe)

1. ceartă violentă între două sau mai multe persoane, adesea însoțită de bătaie și de injurii; încăierare.
2. dispută, controversă.
3. (var.) rixă.

ucidere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. ucide)

1. acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat.
2. (înv.; expr.) ~ de sine = sinucidere.
3. (înv.) lovire puternică.
4. (înv.) încăierare.
5. (fig.) provocare a dispariției.
6. (expr.) ~a timpului = petrecere a timpului cu ocupații fără importanță; risipire a timpului fără nici un folos.

hărțui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (harță + -ui)

1. tr. a necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa.
2. a desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc.
3. (reg; cu privire la câini) a întărâta, a zădărî.
4. refl. a purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.
5. a ~ sexual = a face avansuri unei colege sau subordonate.
6. (var.) a hârțui.

hărțuială

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (hărțui + -eală)

1. faptul de a (se) hărțui; încăierare, harță, hărțuire.