Rezultate secundare (încăierare,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collision, lat. collisio)
1. lovire, ciocnire de tendinţe, forţe, de interese contrare; conflict.
2. izbire puternică între două corpuri care se mişcă în sensuri opuse.
3. (fig.) încăierare, confruntare.
4. abordaj.
5. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pugilat, lat. pugilatus)
1. (ant.) luptă cu pumnii neacoperiţi, la jocurile olimpice, premergătoare boxului.
2. bătaie, încăierare cu pumnii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rixe)
1. ceartă violentă între două sau mai multe persoane, adesea însoțită de bătaie şi de injurii; încăierare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. ucide)
1. acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat.
2. (înv.; expr.) ~ de sine = sinucidere.
5. (fig.) provocare a dispariției.
6. (expr.) ~a timpului = petrecere a timpului cu ocupații fără importanță; risipire a timpului fără nici un folos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hărțui + -eală)
1. faptul de a (se) hărțui; încăierare, harță, hărțuire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. hărțui)
1. acțiunea de a (se) hărțui; harță, hărțuială, hărțuit, încăierare.
2. desfășurare a unor atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a-i împiedica acțiunile.
3. necăjire a cuiva cu tot felul de neplăceri; cicălire, sâcâire.
4. (reg.) asmuțire a unui câine.
5. purtare a unor discuții repetate și contradictorii cu cineva.
6. ~ sexuală = comportament inadecvat prin care o persoană, angajator, angajat sau lucrător extern dintr-o companie, acționează în vederea obținerii favorurilor de natură sexuală în beneficiul propriu sau în beneficiul unei terțe părți.