Dictionar

Rezultate secundare (încăierare,):

Coliziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collision, lat. collisio)

1. lovire, ciocnire de tendinţe, forţe, de interese contrare; conflict.

2. izbire puternică între două corpuri care se mişcă în sensuri opuse.

3. (fig.) încăierare, confruntare.

4. abordaj.

5. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime.


Pugilat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pugilat, lat. pugilatus)

1. (ant.) luptă cu pumnii neacoperiţi, la jocurile olimpice, premergătoare boxului.

2. bătaie, încăierare cu pumnii.


Rix

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rixe)

1. ceartă violentă între două sau mai multe persoane, adesea însoțită de bătaie şi de injurii; încăierare.

2. dispută, controversă.

3. (var.) rixă.


Ucidere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. ucide)

1. acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat.

2. (înv.; expr.) ~ de sine = sinucidere.

3. (înv.) lovire puternică.

4. (înv.) încăierare.

5. (fig.) provocare a dispariției.

6. (expr.) ~a timpului = petrecere a timpului cu ocupații fără importanță; risipire a timpului fără nici un folos.


Hărțuială

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hărțui + -eală)

1. faptul de a (se) hărțui; încăierare, harță, hărțuire.


Hărțuire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. hărțui)

1. acțiunea de a (se) hărțui; harță, hărțuială, hărțuit, încăierare.

2. desfășurare a unor atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a-i împiedica acțiunile.

3. necăjire a cuiva cu tot felul de neplăceri; cicălire, sâcâire.

4. (reg.) asmuțire a unui câine.

5. purtare a unor discuții repetate și contradictorii cu cineva.

6. ~ sexuală = comportament inadecvat prin care o persoană, angajator, angajat sau lucrător extern dintr-o companie, acționează în vederea obținerii favorurilor de natură sexuală în beneficiul propriu sau în beneficiul unei terțe părți.