Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anode)
1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.
3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., sp. brasero)
1. recipient metalic portativ (cu picioare), perforat cu găuri și umplut cu cărbuni încinși, folosit pentru încălzit.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. carbonitrurer)
1. a efectua o carbonitrurare (procedeu de cementare care permite oțelului să fie încălzit cu carbon și azot, pentru a-i conferi proprietăți precum duritatea, ductilitatea et cetera).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convecteur, engl. convector)
1. corp de încălzit care funcţionează pe principiul convecţiei, în instalaţiile de încălzire centrală.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décarburer)
1. a reduce prin oxidare proporţia de carbon dintr-un aliaj de fier.
2. a micşora conţinutul de carbon din stratul superficial al pieselor de oţel încălzite în cuptoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrobéton)
1. beton armat turnat pe timp friguros şi încălzit electric prin intermediul armăturii lui.