Dictionar

caniție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. canitie, lat. canities)

1. albirea generalizată sau parțială, congenitală sau dobândită, a sistemului pilos; încărunțire a părului.
 

surit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (popular)  
Etimologie: (suri)

1. care a devenit sur.
2. (despre părul capului) încărunțit.
3. (prin ext., despre oameni) încărunțit.