Rezultate secundare (începere,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-préparation)
1. acţiune puternică de foc executată în apărare cu artileria, aviaţia etc. asupra inamicului înainte de începerea ofensivei acestuia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. préalable)
1. care trebuie zis, făcut etc. înainte de începerea unei acţiuni principale, înainte de a trece la ceva.
2. care precedă, anterior; anticipat.
3. (adv.) în ~ = mai întâi, mai înainte de...
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prolalie, gr. prolalia)
1. compliment adresat autorilor înainte de începerea unui discurs.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. signal)
1. semn convențional pentru transmiterea de informații, de avertismente, de comenzi la distanță.
2. ~ topografic = baliză; exemplar, număr ~ = exemplar dintr-o carte sau publicație periodică, pe care se dă bunul de difuzare al redactorului respectiv.
3. sunet convențional după care se recunosc anumite posturi de radio.
4. ~ rutier = indicator de circulație.
5. instalație prin care se transmite un semnal.
6. ~ de alarmă = dispozitiv montat în vagoanele de călători, care, în caz de primejdie, poate fi acționat de orice călător, pentru a frâna trenul; a da ~ul = a lua inițiativa, a începe o acțiune.
7. (fig.) tot ceea ce anunță, determină începerea unei acțiuni sau servește ca impuls.
8. excitant, stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. aborda)
1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; acostare; abordaj.
2. (d. nave) apropierea de țărm pentru debarcare.
4. (fig.) apropiere pentru o discuție.
5. începere a unei discuții sau a studierii unei probleme etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. reaprinde)
1. acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei.
2. (despre aparate care servesc la iluminat sau corpuri care produc lumină) repunere în funcțiune pentru a lumina din nou.
3. (fig.) reluare, reîncepere, reînsuflețire.