Rezultate secundare (încheia,):
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. acceptant)
1. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adonique)
1. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil şi un spondeu (sau troheu).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. agreement)
1. înțelegere între entități pentru a urma un anumit curs de conduită; acord încheiat pentru soluționarea unui litigiu; acord oficial.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assurer)
1. tr. a da o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.
2. tr., refl. a(-şi) lua măsuri de siguranţă, a (se) încredinţa.
3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamităţi, accidente etc.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (asigura)
1. (cel) care a încheiat o convenţie de asigurare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bottine)
1. gizmuliţă.
2. gheată înaltă încheiată cu butoni sau cu elastic.