Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centaurus, fr. centaure)
1. (mit.) monstru închipuit cu corp de cal şi bust omenesc.
2. ornament reprezentând un astfel de monstru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fabuleux, lat. fabulosus)
1. adj. care aparţine lumii fabulelor; de basm; fantastic.
2. (despre preţuri, sume, averi) care depăşeşte orice închipuire; enorm, extraordinar.
3. s. n. element fabulos (I, 1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fantaisie, lat. fantasia, gr. phantasia)
1. imaginație.
3. produs al imaginației; închipuire, plăsmuire, născocire.
4. înclinare personală, gust, ciudățenie, capriciu.
5. (muz.) lucrare instrumentală sau orchestrală liberă.
6. piesă instrumentală, în stil contrapunctic, cu caracter fantastic.
7. țesătură al cărei colorit și textură sunt făcute să permită maxima imaginație a autorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fiction, lat. fictio)
1. închipuire, creaţie a imaginaţiei; reprezentare falsă produsă de imaginaţia cuiva.
2. latură specifică a creaţiei artistice, calitatea acesteia de a sugera întâmplări adevărate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydre, lat. hydra)
1. (mit.) şarpe uriaş, închipuit cu şapte capete, care, tăiate, creşteau la loc.
2. (fig.) nenorocire, rău care creşte inevitabil.
3. animal celenterat care trăieşte pe fundul apelor dulci, fixându-se cu ajutorul unui disc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira)
1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu și jumătate de capră, cu aripi și cap de pasăre de pradă și cu coadă de balaur.
2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru.
3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulți zigoți distincți.
4. ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituții diferite.
5. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie.
6. pește holocefal cu corpul alungit și turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinți puțini, în formă de plăci, din afundul oceanelor.