Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT caeruleo-nigricans; niger tinctu
2. FR bleu-noirâtre
4. DE dunkelblau
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT obstructus
3. EN obstructed; closed; blocked up
5. RU зaслонённый; зarороженный
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT atroviolaceus
3. EN darkviolet
4. DE dunkelviolett; schwarzviolett
5. RU тёмнолиловый
6. HU sötét ibolyaszínű, sötétlila
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR brun; brun foncé; brun sombre
3. EN brown; rich-brown; brunneous; dark brown; fuscous
4. DE braun; tiefbraun; dunkelbraun; sattbraun
5. RU бурый; коричневый; тёмно-бурый
6. HU barna, sötétbarna, rőtbarna
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT incarnatus; carneus; carnicolor
2. FR couleur de chair; incarnat; incarnadin; carné
3. EN carneolus; of flesh colour; incarnadine; flesh-coloured
4. DE fleischfarben; fleischrosa; fleischrötlich; fleischrot
5. RU мясо-крaсный; телесно-розовый; телеrноrо цветa
6. HU húspiros, hússzínű, sötétpiros
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT schistaceus
2. FR couleur gris ardoise; schistacé
3. EN slate-coloured; ardesiaceous; schistaceous; tylicolour
4. DE schiefergrau; dunkelgrau; schieferfarben; blaugrau
5. RU синесерый; цвет слaнцa; цвет шиферa
6. HU sötétszürke
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)
1. plantă veninoasă montană, cu flori albastre şi frunze de un verde-închis; omag.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aérer)
1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.
2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)
1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altostratus)
1. formaţie de nori pentru timpul închis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, în forma unui strat uniform, de culoare cenuşie sau albăstruie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amper + spiră)
1. unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ampoule, lat. ampulla)
1. organ de mers la echinoderme.
2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal.
3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare.
4. tub de sticlă închis la capete; fiolă.