Dictionar

Rezultate principale (înclinat):

înclinat

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incliné)

1. aplecat în jos sau într-o parte; oblic; încovoiat.

2. fig. care are vocație, atracție spre ceva.


înclinat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inclinatus; pronus

2. FR incliné; penché

3. EN sloping; declivate; declivous; inclined

4. DE geneigt; gebeugt

5. RU нaклонный; нaклонённый

6. HU lejtős, hajlított, lehajló


Rezultate secundare (înclinat):

înclinaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inclination, lat. inclinatio)

1. înclinare.

2. (fig.) vocație.

3. (mat.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință.

4. ~ astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; ~ magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic terestru cu planul orizontal.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abrupt, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.

2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.

3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.

4. II. formă de relief abruptă.

5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.


Aclinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aclinique)

1. în care înclinaţia câmpului magnetic este nulă.

2. (despre boli) fără manifestări clinice.


Acolat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accolé)

1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.

2. (despre plante, ramuri) încolăcit.


Afecţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affectionner)

1. a iubi mult, a avea înclinaţie (pentru ceva).


Amfiteatru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.

2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.

3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.