OK
X
înclinat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incliné)
1.
aplecat
în
jos
sau
într-o
parte;
oblic;
încovoiat.
2.
fig.
care
are
vocație,
atracție
spre
ceva.
înclinat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
inclinatus;
pronus
2.
FR
incliné;
penché
3.
EN
sloping;
declivate;
declivous;
inclined
4.
DE
geneigt;
gebeugt
5.
RU
нaклонный;
нaклонённый
6.
HU
lejtős,
hajlított,
lehajló
înclinație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inclination, lat. inclinatio)
1.
înclinare.
2.
(fig.)
vocație.
3.
(mat.)
unghi
format
de
o
dreaptă
(sau
de
un
plan)
cu
o
dreaptă
(sau
cu
un
plan)
de
referință.
4.
~
astronomică
=
unghiul
format
de
planul
orbitei
unui
astru
cu
planul
orbitei
Pământului;
~
magnetică
=
unghiul
format
de
direcția
câmpului
magnetic
terestru
cu
planul
orizontal.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abrupt, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1.
I.
(despre
un
teren)
foarte
înclinat;
accidentat,
prăpăstios.
2.
(despre
stil)
alcătuit
din
elemente
contrastante;
inegal.
3.
(bot.;
despre
un
organ)
terminat
brusc.
4.
II.
formă
de
relief
abruptă.
5.
porțiune
de
teren
cu
pantă
foarte
înclinată.
aclinic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aclinique)
1.
în
care
înclinația
câmpului
magnetic
este
nulă.
2.
(despre
boli)
fără
manifestări
clinice.
acolat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accolé)
1.
(herald.;
despre
două
scuturi)
înclinate
unul
spre
celălalt.
2.
(despre
plante,
ramuri)
încolăcit.
afecționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. affectionner)
1.
a
iubi
mult,
a
avea
înclinație
(pentru
ceva).
amfiteatru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)
1.
(la
greci
și
la
romani)
edificiu
de
formă
circulară
sau
elipsoidală,
(neacoperit),
dintr-o
arenă
înconjurată
de
trepte
și
tribune,
în
timpul
jocurilor
publice.
2.
sală
de
curs,
conferințe
cu
locurile
în
plan
înclinat
sau
în
trepte.
3.
configurație
a
unor
terenuri
dispuse
în
etaje
circulare.