Dictionar

contracţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contraction, lat. contractio)

1. încordare, spasm al muşchilor, al corpului.
2. reducere a volumului unui corp provocată de răcire, cristalizare etc.
3. ~ gravitaţională = reducere a volumului unei stele datorită forţelor de atracţie gravitaţională.
 

culminant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. culminant)

1. care culminează.
2. punct ~ = momentul de cea mai mare încordare al unei acţiuni.
 

destinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. détendre)

1. refl. a-şi slăbi încordarea; a se relaxa.
2. (despre fiinţe) a se întinde, a se îndrepta.
3. (fig.) a se linişti, a se odihni; a se distra, a se recrea.
 

destins, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (destinde)

1. care a pierdut din încordare, care nu este întins; relaxat, calm, liniştit.
 

detensiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + tensiona)

1. (tehn.) a elimina sau a reduce tensiunile interne dintr-un material.
2. a face să dispară tensiunea, încordarea; a destinde.
 

dramatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dramatisme)

1. caracterul încordat al conflictului dintr-o operă dramatică.
2. (fig.) tensiune, încordare, zguduire sufletească.