Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aduncus, it. adunco)
1. (biol.) (despre organe) curbat spre interior, încovoiat la vârf; aduncat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albatros)
1. pasăre palmipedă marină cu aripi mari, cu cioc gros şi încovoiat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. arcuatus)
1. curbat în arc; arcuit, încovoiat; arcat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. buccina, fr. buccin)
1. (ant.) instrument de suflat, drept sau încovoiat, asemănător cornului de vânătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. busqué)
1. care prezintă o curbură convexă; încovoiat, îndoit.
3. porți ~e = porți de ecluză care se închid formând un unghi opus curentului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calao)
1. pasăre din Asia, Africa şi Oceania, cu ciocul având un apendice încovoiat; pasăre-rinocer.