Dictionar

 
 
 

acceptanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acceptance)

1. fază a unui dialog, a unei relații interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepție.
 

baza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. baser)

1. refl., tr. a (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva).
2. refl. a avea încredere (în).