Dictionar

Rezultate secundare (încredinţa,):

Asigura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assurer)

1. tr. a da o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.

2. tr., refl. a(-şi) lua măsuri de siguranţă, a (se) încredinţa.

3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamităţi, accidente etc.


Confia 1

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confier)

1. tr. a încredinţa cuiva un secret, o taină.

2. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui.


Confidenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confidence, lat. confidentia)

1. încredinţare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire.


Convinge

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. convincere)

1. tr. a face pe cineva recunoască un lucru, adopte o părere.

2. refl. a se încredinţa de ceva.


Depozita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. depositare)

1. tr. a pune (ceva) în depozit.

2. a depune, a încredinţa (un lucru) pentru a fi păstrat.

3. refl. a se sedimenta.


Depune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. deponere, după fr. déposer)

1. tr. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare).

2. a ~ bani = a încredinţa bani spre păstrare (unei instituţii); a ~ mandatul = a renunţa la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcţionari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente.

3. a desfăşura, a executa, a presta (o muncă, un efort).

4. tr., refl. a cădea, a lăsa cadă la fund (substanţe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului).

5. intr. (jur.) a face o depoziţie.