Rezultate secundare (încrezut,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. doctoral)
2. (despre atitudini, ton) afectat, pedant, încrezut, solemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fante)
1. (fam.; peior.) om uşuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. importance)
1. ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate.
2. a-şi da ~ = a se îngâmfa, a-şi da aere de superioritate; plin de ~ = încrezut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prétentieux, it. pretenzioso)
1. plin de pretenţii; exigent.
2. afectat, înfumurat, încrezut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. présomptueux, lat. praesumtuosus)
1. care are o părere exagerat de bună despre sine; înfumurat, încrezut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. sufficiens, it. sufficiente)
1. (şi adv.) destul, de ajuns.
2. (despre oameni) încrezut, prea mulţumit de sine; înfumurat.