Rezultate principale (încuraja):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. encourager)
1. a da curaj, a îmbărbăta.
Rezultate secundare (încuraja):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. encourageant)
1. care încurajează, care îndeamnă la perseverență; care oferă susținere; încurajator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (încuraja)
1. acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare.
2. gest, cuvânt care încurajează, care stimulează.
3. faptă, eveniment care încurajează, care dă speranță, sprijin.
4. protecție acordată pentru promovarea dezvoltării unui sector de activitate, manifestată adesea sub forma unei subvenții.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (încuraja + -tor)
1. care dă curaj, stimulează.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quasi-contrat)
1. aranjament fără o perfectare legală; angajament implicit, independent de orice contract.
2. contract imperfect încheiat între guvern şi producător în vederea încurajării unei anumite producţii.
3. acord între autoritățile publice și un producător pentru a susține o producție.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émuler)
2. a simula funcţionarea unui ordinator pe un ordinator de alt tip.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. exhorter, lat. exhortari)
1. a înflăcăra, a îndemna, a încuraja prin cuvinte persuasive pe cineva să facă ceva
2. (var.) (înv.) a esorta, a exhorta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exhortation, lat. exhortatio)
1. discurs prin care se urmăreşte stârnirea unor sentimente, dezlănţuirea unor acţiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. instigation, lat. instigatio)
1. acțiunea de a instiga și rezultatul ei; instigare.
2. acțiunea de a împinge, de a încuraja pe cineva să efectueze o acțiune (cel mai adesea rea).
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. olé, /II/ sp. ole)
1. interj. expresie spaniolă care serveşte pentru a încuraja.
2. s. n. dans spaniol andaluz cu mişcare moderată, executat de o singură persoană; melodia corespunzătoare.