Dictionar

Rezultate principale (încuraja):

încuraja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. encourager)

1. a da curaj, a îmbărbăta.

2. a sprijini, a stimula.


Rezultate secundare (încuraja):

încurajant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. encourageant)

1. care încurajează, care îndeamnă la perseverență; care oferă susținere; încurajator.

2. (antonim) descurajant.


încurajare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (încuraja)

1. acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare.

2. gest, cuvânt care încurajează, care stimulează.

3. faptă, eveniment care încurajează, care speranță, sprijin.

4. protecție acordată pentru promovarea dezvoltării unui sector de activitate, manifestată adesea sub forma unei subvenții.


încurajator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (încuraja + -tor)

1. care curaj, stimulează.


Cvasicontract

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quasi-contrat)

1. aranjament fără o perfectare legală; angajament implicit, independent de orice contract.

2. contract imperfect încheiat între guvern şi producător în vederea încurajării unei anumite producţii.

3. acord între autoritățile publice și un producător pentru a susține o producție.

4. (var.) cuasicontract.


Emula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émuler)

1. a încuraja.

2. a simula funcţionarea unui ordinator pe un ordinator de alt tip.


Exorta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. exhorter, lat. exhortari)

1. a înflăcăra, a îndemna, a încuraja prin cuvinte persuasive pe cineva facă ceva

2. (var.) (înv.) a esorta, a exhorta.


Exortaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exhortation, lat. exhortatio)

1. discurs prin care se urmăreşte stârnirea unor sentimente, dezlănţuirea unor acţiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare.


Instigaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. instigation, lat. instigatio)

1. acțiunea de a instiga și rezultatul ei; instigare.

2. acțiunea de a împinge, de a încuraja pe cineva efectueze o acțiune (cel mai adesea rea).

3. (var.) instigațiune.


Ole

Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. olé, /II/ sp. ole)

1. interj. expresie spaniolă care serveşte pentru a încuraja.

2. s. n. dans spaniol andaluz cu mişcare moderată, executat de o singură persoană; melodia corespunzătoare.