Parte de vorbire: adj.
Origine: (îndărăt + -nic)
1. care se încăpățânează, nu cedează (ușor); încăpățânat, recalcitrant; (prin ext.) stăruitor, perseverent.
2. (rar) rămas în urmă; dator, restanțier.
3. (var.) (reg.) îndărăpnic, (reg.) îndărăptnic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obstination, lat. obstinatio)
1. faptul de a fi atașat cu încăpățânare de o idee, un sentiment et cetera; îndărătnicie, tenacitate.
2. calitatea celui care este atașat de o idee, un sentiment etc.
3. (var. înv.) obstenație, obstinațiune.
4. (antonime) inconstanță, versatilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. récalcitrant)
1. încăpăţânat, îndărătnic, nesupus; refractar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récalcitrance)
1. faptul de a fi recalcitrant; încăpăţânare, îndărătnicie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. reluctant)
1. refractar, recalcitrant, îndărătnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rétif)
1. îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rétivité)
1. starea sau caracterul a ceea ce este retiv; îndărătnicie.
2. parapsihoză prin refuzul de a executa diverse comenzi.