Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affaire)
2. cifră de ~i = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice.
3. acţiune din care rezultă un profit.
6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. destiner, lat. destinare)
1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit; a stabili destinația cuiva sau a ceva.
2. a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a sorti.
3. (și refl.) a (se) îndrepta spre o anumită activitate, îndeletnicire etc.; a (se) consacra, a (se) dedica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jonglerie)
1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla.
2. figură, număr executat de un jongler (2).
3. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor.
4. (fig.) maşinaţie, uneltire, intrigă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (manager + /i/at)
1. funcţia, îndeletnicirea de manager; exercitarea funcției de manager; impresariat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (monedă + -ărie)
1. întreprindere (de stat) unde se fabrică monedele.
2. îndeletnicire a celui care lucrează la baterea de monede.
3. (colectiv) cantitate mare de monede.
4. (rar) artă, meșteșug al baterii de monede.
5. (var.) monedărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occupation, lat. occupatio)
1. luare (temporară) în stăpânire cu forţa a unui teritoriu, a unui oraş etc. de către o putere străină; cucerire.
2. îndeletnicire, profesiune, meserie.