Dictionar

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

agil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agile, lat. agilis)

1. sprinten, vioi; mobil, activ.
2. îndemânatic, dibaci, priceput.
 

alegorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. allégorisme)

1. artă care constă în folosirea neîndemânatică sau prea frecventă a alegoriei; exprimare prin alegorii; metaforă prelungită și continuă.
 

artefice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. artefice)

1. (rar) meșter; meșteșugar, muncitor.
2. artist.
3. (fig.) om dibaci, îndemânatic, iscusit.
 

dexter, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. dexter)

1. care vădește pricepere și îndemânare; abil, îndemânatic, priceput.
 

inabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inhabile, lat. inhabilis)

1. stângaci, neîndemânatic.