Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. inde minare)
1. tr. a convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia.
2. a sili un animal să pornească sau să meargă mai repede.
3. intr. (reg.; despre animale) a se sili la drum, a înainta trăgând.
4. refl. a se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva.
5. (fig.) a se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îndemna)
1. acțiunea de a (se) îndemna; îndemn.
3. convingere a unei persoane de a face un lucru.
4. silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede.
5. (pop) hotărâre de a săvârși o acțiune, de a se apuca de ceva în urma unei stimulări.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. îndemna)
1. convins să facă un lucru; stimulat, impulsionat.
2. (rar; despre animale) silit să pornească sau să meargă mai repede.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (îndemna + -tor)
4. (var.) (înv.) îndemnătoriu.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (îndemna + -tură)
1. silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede; îndemnare.
2. convingere a unei persoane de a face un lucru; îndemnare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după rus. aktivizirovati)
1. a îndemna să fie mai activ; a impulsiona, a dinamiza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporte)
1. (pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât) adu! caută!
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. conseiller, lat. consiliari)
1. a spune cuiva ce ar trebui sau nu ar trebui să facă; a sfătui.
2. a propune, a sugera cuiva reguli, principii, soluții pe care să le urmeze.
3. a îndemna pe cineva să acționeze într-un anumit mod, a invita la o anumită acțiune sau comportament.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dicter, lat. dictare)
1. a pronunţa rar, desluşit, o frază, un text etc. pentru a fi scris de cineva.
2. a impune cu forţa; a ordona.
3. (fig.) a îndemna la o acţiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. dicta)
1. acțiunea de a dicta și rezultatul ei; dictat (ex. scriere după ~).
2. lucrare şcolară pentru reproducerea în scris a unui text dictat.
3. pronunțare clară a unor cuvinte, texte, cifre etc. pentru ca acestea să poată fi reproduse (scrise, înregistrate) întocmai.
4. impunere categorică a unor norme sau reguli prestabilite; (prin ext.) ordin.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. exhorter, lat. exhortari)
1. a înflăcăra, a îndemna, a încuraja prin cuvinte persuasive pe cineva să facă ceva
2. (var.) (înv.) a esorta, a exhorta.