îndemna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. inde minare)

1. tr. a convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia.
2. a sili un animal să pornească sau să meargă mai repede.
3. intr. (reg.; despre animale) a se sili la drum, a înainta trăgând.
4. refl. a se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva.
5. (fig.) a se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul.

îndemnare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. îndemna)

1. acțiunea de a (se) îndemna; îndemn.
2. chemare la o acțiune.
3. convingere a unei persoane de a face un lucru.
4. silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede.
5. (pop) hotărâre de a săvârși o acțiune, de a se apuca de ceva în urma unei stimulări.

îndemnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. îndemna)

1. convins să facă un lucru; stimulat, impulsionat.
2. (rar; despre animale) silit să pornească sau să meargă mai repede.
3. chemat la o acțiune.

îndemnător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (îndemna + -tor)

1. care îndeamnă.
2. care provoacă.
3. (despre răni) mortal.
4. (var.) (înv.) îndemnătoriu.

îndemnătură

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (îndemna + -tură)

1. silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede; îndemnare.
2. convingere a unei persoane de a face un lucru; îndemnare.

activiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după rus. aktivizirovati)

1. a îndemna să fie mai activ; a impulsiona, a dinamiza.

aport 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apporte)

1. (pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât) adu! caută!

consilia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. conseiller, lat. consiliari)

1. a spune cuiva ce ar trebui sau nu ar trebui să facă; a sfătui.
2. a propune, a sugera cuiva reguli, principii, soluții pe care să le urmeze.
3. a îndemna pe cineva să acționeze într-un anumit mod, a invita la o anumită acțiune sau comportament.
4. (antonim) a deconsilia.

dicta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dicter, lat. dictare)

1. a pronunța rar, deslușit, o frază, un text etc. pentru a fi scris de cineva.
2. a impune cu forța; a ordona.
3. (fig.) a îndemna la o acțiune.

dictare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. dicta)

1. acțiunea de a dicta și rezultatul ei; dictat (ex. scriere după ~).
2. lucrare școlară pentru reproducerea în scris a unui text dictat.
3. pronunțare clară a unor cuvinte, texte, cifre etc. pentru ca acestea să poată fi reproduse (scrise, înregistrate) întocmai.
4. impunere categorică a unor norme sau reguli prestabilite; (prin ext.) ordin.
5. îndemnare la o acțiune.
6. (înv.) sugerare.

exorta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. exhorter, lat. exhortari)

1. a înflăcăra, a îndemna, a încuraja prin cuvinte persuasive pe cineva să facă ceva
2. (var.) (înv.) a esorta, a exhorta.