îndepărta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (în + a depărta)

1. tranz. a face să se îndepărteze.
2. a înlătura, a da la o parte; a ține departe; a elimina.
3. (obiecte) a muta mai departe (unul de altul).
4. pop. (persoane) a scoate drept pedeapsă (dintr-o funcție); a scoate din funcție pentru abateri grave; a da afară; a destitui; a elibera; a concedia.
5. fig. a ține la distanță; a distanța.
6. intranz. a se deplasa sau a se situa la o anumită distanță (de cineva sau de ceva); a se distanța.
7. refl. a se duce, a pleca din apropierea cuiva sau a ceva, a merge în altă parte.
8. a se abate, a devia.
9. ~ de subiect = a se abate de la temă.
10. fig. (despre persoane) a înceta de a mai avea concepții comune.

îndepărtare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. îndepărta)

1. acțiunea de a (se) îndepărta și rezultatul ei; înlăturare, eliminare; destituire; abatere, deviere.
2. așezare la o distanță mai mare decât cea inițială.
3. ținere la distanță a cuiva sau a ceva.
4. înlăturare a cuiva dintr-o funcție.
5. plecare din apropierea cuiva sau a ceva.
6. distanțare spirituală de cineva sau de ceva.
7. abatere de la ceva stabilit.

îndepărtat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. îndepărta)

1. care este situat la (mare) distanță; depărtat.
2. venit de departe.
3. care s-a petrecut de mult.
4. concediat.
5. distanțat sufletește.
6. deviat de la ceva prestabilit.

AB-, ABS-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abducție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mișcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.

ABER(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr., engl. aberro/o/-, cf. lat. aberrare)

1. „a se abate, a se îndepărta”.

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.