Rezultate secundare (îndepărtează):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)
1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aberrance)
1. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală; aberaţie.
2. (în limbajul uzual) aberaţie, anomalie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apifuge)
1. (despre un preparat) care îndepărtează albinele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. centrifugal)
1. care îndepărtează sau care se îndepărtează de centru; centrifug.
2. care produce forță centrifugă; care folosește această forță.
3. (antonime) centripet, centripetal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démagnetisant)
1. care produce demagnetizare.
2. care reduce sau îndepărtează magnetizarea (unei substanțe, unui corp).
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désalcalinisation)
1. operaţie finală, în mercerizarea ţesăturilor de bumbac, prin care se îndepărtează hidroxidul de sodiu din materialul textil.