Rezultate principale (îndestulare,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îndestula)
1. acțiunea de a (se) îndestula și rezultatul ei; satisfacere a unei nevoi; belșug, abundență.
2. (loc. adv.) cu ~ = din belșug, din abundență.
4. (anton.) (înv.) neîndestulare.
Rezultate secundare (îndestulare,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. sufficienza)
1. faptul de a fi suficient; îndestulare.
2. vanitate; îngâmfare ridicolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sursaturation)
1. stare a unei soluţii în care concentraţia substanţei dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturaţiei.
2. (fam.) saturare, îndestulare, îmbuibare peste măsură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îndestula)
1. acțiunea de a (se) îndestula și rezultatul ei; satisfacere a unei nevoi; belșug, abundență.
2. (loc. adv.) cu ~ = din belșug, din abundență.
4. (anton.) (înv.) neîndestulare.