Parte de vorbire: adj.
Origine: (îndoi + -tor)
1. care dublează; (prin ext.) care înmulțește de un anumit număr de ori.
2. care împăturește în două; care împăturește de mai multe ori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. /beret/ basque)
1. beretă cu marginile îndoite înăuntru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr., rus. bulldozer)
1. maşină rutieră (pe şenile) cu o lamă în faţă, pentru săparea, deplasarea şi nivelarea pământului şi la deszăpezit.
2. presă orizontală de matriţat şi îndoit (la cald).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. boomerang, germ. Bumerang)
1. armă de luptă şi de vânătoare din lemn, în formă de baston îndoit, la australienii băştinaşi, care, aruncată, neatingând ţinta, revine la locul de pornire.
2. efect de ~ = efect invers celui scontat, situaţie când un act de ostilitate, un argument se întoarce împotriva autorului său.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. busqué)
1. care prezintă o curbură convexă; încovoiat, îndoit.
3. porți ~e = porți de ecluză care se închid formând un unghi opus curentului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capriola)
1. săritură în sus şi înainte a unui cal dresat, cu membrele anterioare îndoite de la genunchi, iar cele posterioare complet întinse înapoi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. condupliqué)
1. (bot.; despre un organ) îndoit longitudinal în două jumătăţi suprapuse.