Rezultate principale (îndrăzneală,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (îndrăzni + -eală)
1. atitudine sau purtare îndrăzneață; caracter îndrăzneț; curaj, cutezanță, îndrăznire.
2. faptă curajoasă sau îndrăzneață; insolență, nerușinare, obrăznicie.
3. (înv.) trecere pe lângă cineva.
4. (loc. adv.) cu ~ = cu curaj; cu obrăznicie; pe față, deschis.
5. (expr.) a(-și) lua ~a = a îndrăzni.
Rezultate secundare (îndrăzneală,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplomb)
1. îndrăzneală, siguranţă în felul de a se comporta, de a vorbi.
2. direcţie verticală, verticalitate.
3. poziţie şi direcţie a picioarelor unui animal în raport cu pământul şi cu planul median al corpului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courage)
1. îndrăzneală, bărbăţie, vitejie, tărie de caracter.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désinvolture)
1. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate.
2. (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intrépidité)
1. însușirea celui intrepid; fermitate de neclintit în caz de primejdie; curaj, îndrăzneală; tenacitate.
2. (var.) (înv.) întrepiditate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. témérité, lat. temeritas)
1. îndrăzneală excesivă și nesăbuită, cutezanţă.
2. manifestare de om temerar; act de curaj.
3. (arte) efect, act riscant capabil să șocheze, să dea naștere la critici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. timide, lat. timidus)
1. adj., s. m. f. (om) lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, ruşinos.
3. (adv.) cu timiditate.