Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. actinotropisme)
1. îndreptare a plantelor către radiaţiile de lumină.
2. mişcare de curbură sub influenţa unor radiaţii unilaterale de lumină.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. critiquer)
1. a dezvălui greşelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare.
2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greşelile cuiva.
3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. errata)
1. listă adăugată la sfârşitul unei cărţi, conţinând semnalarea şi îndreptarea greşelilor de tipar; corrigenda.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)
1. adj. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat.
2. masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse.
3. referitor la pictură sau sculptură.
4. arte ~e = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc.
5. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator.
6. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă.
7. chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului.
8. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice.
9. parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. remedium, fr. remède)
1. leac, medicament.
2. (fig.) mijloc de îndreptare a unei situaţii, stări etc.; soluţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. aținti)
1. acțiunea de a aținti; ațintit, (reg.) ațintare, ațintat.
2. îndreptare a bătăii unei arme spre ceva.
3. fixare a privirii spre ceva.
4. (fig.; rar) tindere spre un scop.