Dictionar

indura

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indurer)

1. (despre țesuturi, organe) a deveni dur, a se întări.
 

indurație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. induration, lat. induratio)

1. stare de întărire anormală a unui țesut sau organ.
2. parte indurată; bătătură.
 

adenoscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénosclérose)

1. (med.) indurație a glandelor; întărire patologică a glandelor; scleroza unei glande.
 

clement, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clément, lat. clemens)

1. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun.
 

clemență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clémence, lat. clementia)

1. iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate.
 

coronaroscleroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Koronarosklerose)

1. indurație a arterelor coronare.
 

facoscleroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phacosclérose)

1. indurație a cristalinului.
 

glandulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. glandule)

1. (anat.) glandă mică; (pop.) ghindură.