asigura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. assurer)

1. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.
2. tr., refl. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința.
3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc.

colabora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. collaborer, lat. collaborare)

1. a participa la înfăptuirea unei acțiuni, la elaborarea unei opere etc.; a coopera.
2. a publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere.

concomitență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. concomitance, lat. concomitantia)

1. coexistența mai multor fapte.
2. înfăptuire simultană a mai multor acțiuni; simultaneitate.
3. (var.) (înv.) concomitanță.

lucrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. lucra)

1. acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate.
2. expr. a pune în ~ = a începe executarea (a ceva), a pune în practică.
3. (înv.) muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva.
4. (concr.) lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală.
5. studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică.
6. spec. operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație.
7. ~a solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și de creștere a plantelor.
8. ~a pământului = agricultură.
9. înfăptuire, realizare.
10. fig. (rar) lucrătură.

efectuare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. efectua)

1. acțiunea de a efectua și rezultatul ei; înfăptuire, săvârșire, realizare, îndeplinire, executare.
2. (var.) efectuire.

întocmire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (întocmi)

1. acțiunea de a întocmi și rezultatul ei.
2. așezare frumos, în ordine; orânduire, orânduială.
3. dispunere într-un anumit fel; potrivire.
4. elaborare, compunere, alcătuire.
5. înfăptuire întocmai cum trebuie.
6. (înv.) organizare cu caracter social-politic; regim.
7. (var.) întogmire.