Rezultate secundare (înflăcărat,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (înflăcăra + -[ă]tor)
1. care înflăcărează, stârnește entuziasm.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ardent, lat. ardens)
1. înflăcărat, înfocat, pasionat.
2. (despre nave) care, sub acţiunea vântului, se întoarce cu prora în direcţia din care bate vântul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ardeur, lat. ardor)
1. vivacitate sau vigoare pe care o arată cineva în realizarea unei acțiuni; înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență.
2. (loc. adv.) cu ~ = înflăcărat, cu pasiune.
Parte de vorbire: loc. adv
Origine: (it. con fuoco)
1. (muz.; ca indicație de execuție) cu înfocare, înflăcărat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. enthousiaste)
1. avântat, înflăcărat, stăpânit de entuziasm.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (exalta)
1. adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, înflăcărat, peste măsură.
2. adj. (fam.) ieşit din minţi; surescitat.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. focoso)
1. (muz.) cu foc, înflăcărat, pasionat.