OK
X
înfrâna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. infrenare)
1.
tr.
a
pune
frână
(unui
cal).
2.
(fiz.)
a
stăvila;
a
domoli.
3.
tr.,
refl.
(fig.)
a
(se)
stăpân.
dompta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dompter)
1.
a
îmblânzi,
a
dresa
un
animal
sălbatic;
(fig.)
a
înfrâna,
a
stăpâni.
efrenat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. effréné)
1.
neînfrânat,
nestăpânit;
fără
măsură,
excesiv.
frenație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. frenatio)
1.
acțiunea
de
a
(se)
înfrâna;
înfrânare.
incontinență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. incontinence, lat. incontinentia)
1.
eliminare
involuntară
de
fecale,
urină,
lapte
etc.;
(p.
ext.)
neputință
de
înfrânare
a
unei
dorințe
sau
acțiuni.
2.
(fig.,
fam.)
logoree,
limbuție.
retenție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. rétention, lat. retentio)
1.
reținere,
oprire.
2.
reținere
și
păstrare
în
gaj
de
către
creditor
a
unui
lucru
al
debitorului
până
când
acesta
va
achita
întreaga
datorie.
3.
(fig.)
stăpânire,
înfrânare.
4.
reținere
și
acumulare
în
organism
a
unor
produse
biologice
datorită
funcționării
defectuoase
a
unor
glande
cu
secreție
externă.
5.
proprietate
a
unor
substanțe
de
a
încetini
evaporarea
solventului
cu
care
au
fost
amestecate
omogen.
6.
creare
a
unor
bazine
de
acumulare
pe
cursul
unei
ape
prin
înălțarea
nivelului
acesteia
cu
ajutorul
unor
construcții
speciale.