înfrățit, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (înfrăți)
Etimologie: (înfrăți)
1. legat de altcineva prin sentimente frățești (sau prietenești); devenit frate de cruce.
2. (despre plante) care a dat lăstari din tulpina principală.
3. (antonim) desfrățit.