Dictionar

Rezultate secundare (înfricoşător,):

BRONTO-, -brontă

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr., germ. bronto-, germ. -bronte, cf. gr. bronte)

1. „tunet, trăsnet, înfricoşător”.


Formidolos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. formidolosus)

1. (livr.) înfricoşător, înspăimântător.

2. fricos.


înspăimântător

Parte de vorbire: adj.
Origine: (înspăimânta + -ător)

1. care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător.

2. (adverbial, urmat de prep. „de”) extraordinar; extrem.