Rezultate secundare (înfricoşător,):
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr., germ. bronto-, germ. -bronte, cf. gr. bronte)
1. „tunet, trăsnet, înfricoşător”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. formidolosus)
1. (livr.) înfricoşător, înspăimântător.
2. fricos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (înspăimânta + -ător)
1. care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător.
2. (adverbial, urmat de prep. „de”) extraordinar; extrem.