OK
X
împuținare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. împuțina)
1.
faptul
de
a
se
împuțina;
reducere,
micșorare,
descreștere,
diminuare,
scădere.
2.
(fig.)
descurajare.
3.
(fig.)
înfricoșare.
intimidare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. intimida)
1.
acțiunea
de
a
intimida
și
rezultatul
ei;
speriere,
înfricoșare.
2.
acțiunea
de
a
tulbura
pe
cineva,
de
a-l
face
să-și
piardă
naturalețea;
zăpăcire.
terorizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (teroriza, cf. fr. terrorisation)
1.
acțiunea
de
a
teroriza
și
rezultatul
ei;
ținere
sub
teroare;
înfricoșare,
îngrozire,
înspăimântare.
înspăimântătură
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (înspăimânta + -[ă]tură)
1.
înfricoșare,
spaimă,
(înv.)
spăimântătură.
2.
(med.
populară)
boală
provenită
din
spaimă;
(pop.)
sperietură,
(înv.)
spăimântătură,
(reg.)
spăimat.
alarmare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (alarma)
1.
acțiunea
de
a
(se)
alarma
și
rezultatul
ei;
alarmă.
2.
chemare
la
arme;
strângere
a
trupei
pe
locul
de
adunare,
cu
echipamentul
și
muniția
de
război.
3.
neliniștire,
înfricoșare.