Dictionar

Rezultate principale (înfumurare,):

înfumurare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înfumura)

1. îngâmfare, mândrie nejustificată; orgoliu, aroganță, infatuare.

2. (rar, poetic) lucire, sclipire slabă.


Rezultate secundare (înfumurare,):

Aroganţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrogance, lat. arrogantia)

1. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă.


Fatuitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fatuité, lat. fatuitas)

1. îngâmfare, înfumurare.


Iactanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. iactancia, fr. jactance)

1. înfumurare, îngâmfare, vanitate.

2. lăudăroşenie, fanfaronadă.


Ostentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ostentation, lat. ostentatio)

1. atitudine de paradă, de înfumurare, de nesocotire provocatoare a celorlalţi; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva; etalare pretenţioasă.

2. cu ~ = în mod demonstrativ, ostentativ.


Pretenţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prétention)

1. revendicare a unui drept, a unui privilegiu.

2. (pl.) părere bună exagerată pe care o are cineva despre sine; înfumurare.

3. exigenţă.


Preţiozitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. préciosité)

1. stil căutat, artificial, afectat; faptul de a fi prețios; afectare, înfumurare.

2. cultivare excesivă a exprimării rafinate, grațioase, sofisticate sau pedante.

3. tendință către rafinament în expresie și purtări adoptată în anumite saloane ale Franței sec. XVII.

4. (înv.) prețiosism.