Rezultate principale (înfumurare,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înfumura)
1. îngâmfare, mândrie nejustificată; orgoliu, aroganță, infatuare.
2. (rar, poetic) lucire, sclipire slabă.
Rezultate secundare (înfumurare,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrogance, lat. arrogantia)
1. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fatuité, lat. fatuitas)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. iactancia, fr. jactance)
1. înfumurare, îngâmfare, vanitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ostentation, lat. ostentatio)
1. atitudine de paradă, de înfumurare, de nesocotire provocatoare a celorlalţi; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva; etalare pretenţioasă.
2. cu ~ = în mod demonstrativ, ostentativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prétention)
1. revendicare a unui drept, a unui privilegiu.
2. (pl.) părere bună exagerată pe care o are cineva despre sine; înfumurare.
3. exigenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. préciosité)
1. stil căutat, artificial, afectat; faptul de a fi prețios; afectare, înfumurare.
2. cultivare excesivă a exprimării rafinate, grațioase, sofisticate sau pedante.
3. tendință către rafinament în expresie și purtări adoptată în anumite saloane ale Franței sec. XVII.