Rezultate secundare (înfunda):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. by-pass)
1. conductă care dublează o altă conductă principală.
2. deviere rutieră în caz de înfundare a unui drum.
3. (med.) operaţie, în caz de obliterare a unei artere, pentru restabilirea circulaţiei sangvine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caverneux, lat. cavernosus)
1. cu caverne; spongios, poros.
2. corpi ~oşi = formaţii din interiorul penisului care se umplu cu sânge în timpul erecţiei.
3. (despre voce) cu un timbru gros, înfundat, înăbuşit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. colmatage)
1. acțiunea de a colmata și rezultatul ei; faptul de a obtura, de a a astupa ceva; colmatare.
2. fenomenul prin care un sistem poros sau de filtrare se blochează, se înfundă etc. împiedicând trecerea fluidului care l-ar putea traversa.
3. fenomen constând în ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. prin intermediul unor terenuri purtate și depuse de ape.
4. obturare totală sau parțială, cu depuneri sau diverse materiale, a unui orificiu.
5. (antonime) decolmatare, decolmataj, decolmatat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. décolmatage)
1. acțiunea de a decolmata și rezultatul ei; decolmatare, decolmatat.
2. curățare a canalelor, bazinelor etc. de depuneri sau diverse materiale.
3. acțiune fizică, chimică sau biologică exercitată asupra unui orificiu înfundat, sistem de filtrare etc. pentru a-i restabili total sau parțial permeabilitatea inițială.
4. (antonime) colmataj, colmatare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. énophtalmie)
1. (med.) înfundare a globului ocular în orbită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géocarpie)
1. fenomen la unele plante, care, după fecundaţie, îşi înfundă floarea în pământ, unde se dezvoltă fructele.